Tot ce s-a întâmplat atunci si ce s-a întâmplat de atunci, este dincolo de cuvinte….
Pământul și supravieţuirea civilizaţiei noastre sunt în mare pericol în acest secol, care ar putea fi ultimul în istoria omenirii. Există mai multe ameninţări și riscuri majore, unele din cauze naturale, greu sau imposibil de prevenit, altele din cauze umane, ca o consecinţă a evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice, sociale și culturale ale societății omeneşti. Se fac scenarii pentru identificarea acestor pericole, se fac planuri și programe de acţiuni pentru prevenirea și diminuarea distrugerilor, în caz că unele nu vor putea fi evitate Există Centre și Institute de cercetări naţionale și internaţionale consacrate studierii Riscurilor Existenţiale, definite ca fiind „acele ameninţări care pot avea ca efect dispariţia prematură a vieţii inteligente originare de pe Pământ, sau distrugerea permanentă și drastică a potenţialului său de dezvoltare viitoare”
Astfel de Scenarii despre viitor prezintă „CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DACĂ…”
Deci există un grad de incertitudine și probabilitate a realizării unora dintre predicţiile făcute de unii specialişti…
Menționez că datele și informațiile din aceste Scenarii posibile sunt la nivelul anilor în care fiecare au fost realizate (2012…2022)
O actualizare a lor poate fi făcută prin consultarea de către cei interesați a bibliografiei recente din fiecare domeniu tematic.
Pe 16 martie 2024 am comemorat 67 de ani de la moartea lui Brâncuși.
În România se păstrează un număr relativ restrâns de opere din creația brâncușiană, din motive istorice cunoscute, sintetizate în acest citat din Ilarie Voronca:
“Şi dintr-o dată am avut revelaţia singurătăţii creatorului.
El care cu mâinile lui a făurit lumea, a avut amărăciunea de a vedea că este ingrată şi înfumurată, îndepărtându-se de el şi uitându-l. Dar tocmai că orice mare artist, creatorul îşi continuă fantasticul său travaliu, fără răgaz şi fără a fi niciodată mulţumit. Sufletul mi-a fost cuprins de veneraţie pentru divinul ziditor”;
Creaţia brâncuşiană a cunoscut din punct de vedere exegetic, o extraordinară discrepanţă de opinii.
Brâncuşi a fost asociat celor mai variate stiluri artistice începând de la idolii cicladici, statuară africană, artă arhaică grecească, apoi cea egipteană, culminând cu rachetele erei atomice, după ce în prealabil fusese deopotrivă raportat cubismului, artei abstracte, spiritualităţii bizantine, orientale, platoniciene şi nu în ultimul rând, folclorului românesc.
Această diversitate de opinii se înregistrază cu precădere în momentul de turnură stilistică din creaţia sculptorului, respectiv 1907-1910, perioada în care au fost create: “Rugăciunea”, “Cuminţenia Pământului” şi “Sărutul”.
Mulţi cercetători străini ai operei sale semnalează elemente ce atestă inspiraţia din folclorul nostru (Paul Morand, Carola G., Welcker, Jean Cassou, Herbert Read); alții cum ar fi de pildă Sidney Geist consideră că aceste elemente au o valoare oarecum secundară.
Exegeza românească s-a orientat, firesc într-un fel, asupra specificului naţional al creaţiei lui Brâncuşi.
Aceste polemici în jurul operei marelui sculptor român caută să evidenţieze ceea ce este românesc şi ceea ce este universal în creaţia să.
Artă să, a reînnoit fără doar şi poate, sensurile şi orientarea sculpturii, și de aceea trebuie receptată din punctul de vedere al confluenţelor culturale pe care le dezvăluie care împreună încheagă un dialog cu valenţe de universalitate.
Pentru un iubitor de artă deschis spre lumea ideilor și curentelor artistice care revoluționează creația artiștilor și remodelează criteriile de evaluare și percepție/înțelegere ale publicului, întâlnirea cu opera lui Brâncuși este un moment copleșitor, întrând într-un templu despre ale cărui simboluri și desăvârșiri artistice s-au scris zeci de mii de pagini în articole și volume de prezentare și analiză a saltului cognitiv realizat de părintele sculpturii moderne.
Sunt autori care și-au consacrat toată viața prezentării și încercărilor de explicare pentru publicul larg a operelor brâncușiene.
Pentru câteva din operele lui care au deschis drumuri noi în artă secolului XX am apelat la o amplă bibliografie.
Din aceste multe volume și pagini am reținut și sintetizat ceea ce au fost pentru mine unele idei principale, în Notele de lectură din prezentările powerpoint dedicate operelor definitorii ale artei lui Brâncuși.
Am făcut aceste powerpoint-uri cu subiecte științifice destul de rar prezentate, pornind de la o observaţie a cunoscutului savant Stephen Hawking, cel care a scris, împreună cu L.Mlodinow, “The Grand Design”.
“Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem astăzi de lucruri precum fizica, spațiul, universul și filozofia existenței noastre, scopul nostru, destinația noastră finală. Este o lume fantastică acolo. Fiţi curioşi.”
Adaug și o altă formulare emoționantă a altui savant, Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică 1979, cel care a scris, „The first three minutes, a modern view of the origin of Universe” „Efortul de a înţelege universul e unul dintre rarele lucruri care înalţă viaţa omului puţin mai sus de nivelul unei farse şi îi dă ceva din fiorul unei tragedii”.
Dedic aceste powerpoint-uri celor curioşi, dornici să afle ce se ştie în prezent despre cum a început și cum poate se va sfârși lumea în care trăim.
Domnul Qfwfq, un domn foarte bătrân, este naratorul și protagonistul unor povestiri scrise de Italo Calvino, reunite în volumul COSMICOMICĂRII.
Are vârsta Universului, cam 13,7 miliarde de ani.
Și pentru că a trăit atât de mult și a văzut atâtea, ne povesteşte cu mult umor despre evoluția, extinderea și contractarea Universului, a timpului și a spațiului, povești despre transformarea materiei, pornind de la noțiuni și cunoștințe științifice actuale, în principal astronomice. reușind să relaționeze concepte științifice complexe cu reacțiile obișnuite ale oanenilor din totdeauna…
Din cauza unor restricții și particularități ale website-ului NICEPPS.ro
unde sunt găzduite aceste prezentări Powerpoint,
urmând link-ul menționat pentru fiecare dintre aceste prezentări
care duce la pagina unde pot fi găsite pps-urile respective,
este necesar să le descărcați pe calculator pentru a le viziona cu muzică și text,
deoarece pe website-ul NICEPPS sau pe telefon, muzica nu poate fi auzită.
Tot ce s-a întâmplat atunci si ce s-a întâmplat de atunci, este dincolo de cuvinte….
În mitologia greacă, războiul troian a fost precedat de câteva evenimente importante.
La nunta lui Peleus și a lui Thetis din Olimp, toți zeii sunt invitați, cu excepția lui Eris, zeița discordiei.
Din răzbunare, ea le aruncă un măr de aur pe care erau cuvintele “celei mai frumoase”.
Trei zeițe, Hera, Athena și Afrodita, revendică mărul.
Cu scopul de a pune capăt litigiului, Zeus trimite pe Hermes și pe cele trei zeițe, pe muntele Ida, la Paris, un păstor (de fapt un prinț troian) pentru a alege câștigătoarea.
Paris oferă mărul Aphroditei (Zeita Iubirii), care i-a promis dragostea celei mai frumoase femei din lume (Elena).
Potrivit unor versiuni, ajungând în Sparta, el a sedus-o cu ajutorul Afroditei pe Elena (care era soția lui Menelau, regele Spartei), și a convins-o să fugă cu el, sau a răpit-o, și a dus-o în Troia.Furios pentru acest afront, Menelau s-a dus la fratele său Agamemnon, cel mai puternic dintre regii greci, și împreună au pornit o expediție uriașă pentru a merge la Troia, a o recupera pe Elena și a distruge orașul.Acesta a fost motivul și începutul razboiului troian, care a durat zece ani, despre al cărui sfârșit ne povestește Iliada, o epopee în 24 de cânturi, atribuită lui Homer
Războiul troian este un conflict legendar în mitologia greacă, a cărui istoricitate este controversată, fiind încă subiect de dezbatere.
Majoritatea grecilor clasici credeau că războiul a fost un eveniment istoric, dar mulți credeau că epopeea homerică a exagerat evenimentele pentru a se potrivi cerințelor poeziei.
Conform legendelor și miturilor războiul a fost declanșat de prințul troian Paris care a răpit-o (sau a sedus-o) pe Elena, soția regelui Spartei, Menelau.
Ca represalii, Menelau, soțul înșelat, și fratele său Agamemnon, împreună cu majoritatea regilor greci, pornesc o expediție pentru a asedia Troia.
In Iliada sunt relatate faptele de vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, ca Ajax, Ahile, Hector sau Patrocle și felul în care zeii și zeițele au intervenit direct în sprijinul cele două tabere.
Iliada este o epopee compusă din 24 de cânturi, atribuită lui Homer, în care este povestit al zecelea an al războiului troian, fiind considerată o operă fondatoare a culturii grecești, apoi a culturii romane, și a fost o sursă de inspirație pentru mulți artiști și scriitori.
Războiul troian și urmările sale au constituit subiectul unui vast ciclu epic, “ciclul troian”.
Victoria lui Ahile care îl ucide în luptă directă pe conducătorul troian Hector, nu a pus capăt razboiului.
Intr-un final, aheii reusesc sa patrunda in cetate, prin viclesugul calului troian.
Grecii au ars apoi din temelii cetatea și au împărțit prăzile și sclavii luați prizonieri.
Războiul dintre troieni si ahei a durat zece ani, timp in care multi eroi au murit, si din tabăra Eladei (Ahile, Ajax, Patrocles) si din cea a Troiei (Hector, regele Priam și fiul său Paris).
Ceea ce s-a întâmplat după sfârșitul războiului troian este povestit in Odiseea si Eneida.
în ziua de 17 februarie 1600, Giordano Bruno (1548-1600) unul dintre cei mai curajoși gânditori ai Renașterii, a fost ars pe rug pentru erezie, la Campo dei Fiori din Roma, pentru concepţia sa panteistă şi pentru convingerile că Universul este infinit, deoarece contraziceau dogmele religioase despre creaţia lui Dumnezeu.
In istoria gândirii a rămas peste secole un punct de reper ca martir al gândirii libere și antidogmatice.
Teoria heliocentrică a lui Copernic i-a oferit un punct de plecare pentru ceea ce el a numit o „nouă filozofie”.
El poate pretinde că este primul gânditor din Evul Mediu care a integrat metafizica, fizica, psihologia și etica într-o filozofie originală, care aspira să depășească re-elaborarea platonismului, aristotelismului sau scepticismului într-un context creștin care până atunci predomina.
A respins axiomele filozofiei naturale a lui Aristotel care presupunea că universul era finit.
Bruno susținea că Universul era infinit, animat și populat de sisteme solare nenumărate. Era și veșnic.
Ca atare, Universul a cunoscut toate posibilitățile în orice moment dat, și în toate părțile acestuia de-a lungul timpului, constituind manifestarea cognitivă a unui principiu atemporal și absolut, Dumnezeu, conceput ca unică ființă care a existat cu adevărat.
Rezultatul a fost o alternativă radicală la interpretările medievale și renascentiste ale naturii umane, cosmosului și ale lui Dumnezeu.
Ideile și operele sale au influenţat știința și filosofia secolelor care i-au urmat.
Galileo, Newton, Huygens, Leibniz, Spinoza, au elaborat unele opere pornind de la ideile sale.
Înregistrările arheologice din istoria timpurie a umanității conturează modul de viață în grupurile umane din Paleoliticul superior (cca. 50.000 -12.000 ani în urmă).
A fost o perioadă lungă de zeci de mii de ani, când nu se sărbătorea Ziua Femeii deși femeile din acea perioadă aveau un rol împortant în comunitățile de oameni primitivi care trăiau atunci.
Bărbații se ocupau în principal de vânătoare, de confecționarea uneltelor și luptele cu alte cete, pentru teritorii și protecție.
Pe lângă ajutoare și partenere în activități care nu necesitau forță brută, misiunea principală a femeilor era nașterea, alăptarea și creșterea copiilor, ceea ce asigura continuitatea existenței grupului/cetei din care făceau parte.
Începând cu cca.40.000 ani în urmă au apărut reprezentări (statuete) ale femeilor, considerate poate chiar ca zeițe, și probabil ca simboluri ale fertilitățiii și procreării, ilustrate de hipertrofierea formelor feminine caracteristice, atât de deosebite de modelele feminine din zilele noastre…
Ele sunt considerate de unii arheologi și istorici ca reprezentând ideea preistorică a frumuseții feminine, și de aceea au fost denumite „Venusuri” cu referire la zeița romană a frumuseții.
Figurinele Venus au fost descoperite pe o arie geografică întinsă și distanțate în timp cu zeci de mii de ani, ceea ce poate spune că erau modelele feminine preferate în Paleolitic (durate de timp greu de reprezentat de noi, care numărăm doar ani și secole…).
Aceste statuete sunt cunoscute ca fiind unele dintre primele opere de artă preistorică.
Dintre numeroasele mituri și legende lăsate moştenire de către antichitate, sunt câteva pe care le consider mituri esențiale pentru definirea condiției umane – Prometeu, Sisif, Icar, Oedip,.
Mitul lui Prometeu a rezistat timp de aproape 3000 de ani.
Mitul i-a interesat pe filosofi, poeţi, prozatori, dramaturgi, compozitori, fiind sursă de inspiraţie şi pentru alte arte (pictură și sculptură, în special). care l-au evocat, cu mijloacele și ideile specifice artei lor.
Legenda lui Prometeu este un subiect des întâlnit în cultura antică și în cea modernă.
De aceea în acest prim powerpoint sunt prezentate principalele versiuni ale mitului, așa cum au ajuns până la noi.
Mitul i-a interesat pe filosofi, poeţi, prozatori, dramaturgi, compozitori, fiind sursă de inspiraţie şi pentru alte arte (pictură și sculptură, în special). care l-au evocat, cu mijloacele și ideile specifice artei lor.
În partea II-a sunt prezentate interpretări ale mitului în literatura europeană, de la Hesiod și Eschil, până la Nietzsche și Kafka.
Mitul lui Prometeu are numeroase interpretări și în operele unor autori români.
Unele dintre acestea sunt prezentate în partea III-a.
Trilogia pps despre Mitul lui Prometeu – Note de Lectură, este dedicată tuturor celor care au răbdarea și plăcerea de a răsfoi și de a (re)citi pagini de carte și de web despre mitologie…