O călătorie in cosmosul îndepărtat și adresa noastră cosmică….
Pământul și supravieţuirea civilizaţiei noastre sunt în mare pericol în acest secol, care ar putea fi ultimul în istoria omenirii. Există mai multe ameninţări și riscuri majore, unele din cauze naturale, greu sau imposibil de prevenit, altele din cauze umane, ca o consecinţă a evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice, sociale și culturale ale societății omeneşti. Se fac scenarii pentru identificarea acestor pericole, se fac planuri și programe de acţiuni pentru prevenirea și diminuarea distrugerilor, în caz că unele nu vor putea fi evitate Există Centre și Institute de cercetări naţionale și internaţionale consacrate studierii Riscurilor Existenţiale, definite ca fiind „acele ameninţări care pot avea ca efect dispariţia prematură a vieţii inteligente originare de pe Pământ, sau distrugerea permanentă și drastică a potenţialului său de dezvoltare viitoare”
Astfel de Scenarii despre viitor prezintă „CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DACĂ…”
Deci există un grad de incertitudine și probabilitate a realizării unora dintre predicţiile făcute de unii specialişti…
Menționez că datele și informațiile din aceste Scenarii posibile sunt la nivelul anilor în care fiecare au fost realizate (2012…2022)
O actualizare a lor poate fi făcută prin consultarea de către cei interesați a bibliografiei recente din fiecare domeniu tematic.
Pe 16 martie 2024 am comemorat 67 de ani de la moartea lui Brâncuși.
În România se păstrează un număr relativ restrâns de opere din creația brâncușiană, din motive istorice cunoscute, sintetizate în acest citat din Ilarie Voronca:
“Şi dintr-o dată am avut revelaţia singurătăţii creatorului.
El care cu mâinile lui a făurit lumea, a avut amărăciunea de a vedea că este ingrată şi înfumurată, îndepărtându-se de el şi uitându-l. Dar tocmai că orice mare artist, creatorul îşi continuă fantasticul său travaliu, fără răgaz şi fără a fi niciodată mulţumit. Sufletul mi-a fost cuprins de veneraţie pentru divinul ziditor”;
Creaţia brâncuşiană a cunoscut din punct de vedere exegetic, o extraordinară discrepanţă de opinii.
Brâncuşi a fost asociat celor mai variate stiluri artistice începând de la idolii cicladici, statuară africană, artă arhaică grecească, apoi cea egipteană, culminând cu rachetele erei atomice, după ce în prealabil fusese deopotrivă raportat cubismului, artei abstracte, spiritualităţii bizantine, orientale, platoniciene şi nu în ultimul rând, folclorului românesc.
Această diversitate de opinii se înregistrază cu precădere în momentul de turnură stilistică din creaţia sculptorului, respectiv 1907-1910, perioada în care au fost create: “Rugăciunea”, “Cuminţenia Pământului” şi “Sărutul”.
Mulţi cercetători străini ai operei sale semnalează elemente ce atestă inspiraţia din folclorul nostru (Paul Morand, Carola G., Welcker, Jean Cassou, Herbert Read); alții cum ar fi de pildă Sidney Geist consideră că aceste elemente au o valoare oarecum secundară.
Exegeza românească s-a orientat, firesc într-un fel, asupra specificului naţional al creaţiei lui Brâncuşi.
Aceste polemici în jurul operei marelui sculptor român caută să evidenţieze ceea ce este românesc şi ceea ce este universal în creaţia să.
Artă să, a reînnoit fără doar şi poate, sensurile şi orientarea sculpturii, și de aceea trebuie receptată din punctul de vedere al confluenţelor culturale pe care le dezvăluie care împreună încheagă un dialog cu valenţe de universalitate.
Pentru un iubitor de artă deschis spre lumea ideilor și curentelor artistice care revoluționează creația artiștilor și remodelează criteriile de evaluare și percepție/înțelegere ale publicului, întâlnirea cu opera lui Brâncuși este un moment copleșitor, întrând într-un templu despre ale cărui simboluri și desăvârșiri artistice s-au scris zeci de mii de pagini în articole și volume de prezentare și analiză a saltului cognitiv realizat de părintele sculpturii moderne.
Sunt autori care și-au consacrat toată viața prezentării și încercărilor de explicare pentru publicul larg a operelor brâncușiene.
Pentru câteva din operele lui care au deschis drumuri noi în artă secolului XX am apelat la o amplă bibliografie.
Din aceste multe volume și pagini am reținut și sintetizat ceea ce au fost pentru mine unele idei principale, în Notele de lectură din prezentările powerpoint dedicate operelor definitorii ale artei lui Brâncuși.
Am făcut aceste powerpoint-uri cu subiecte științifice destul de rar prezentate, pornind de la o observaţie a cunoscutului savant Stephen Hawking, cel care a scris, împreună cu L.Mlodinow, “The Grand Design”.
“Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem astăzi de lucruri precum fizica, spațiul, universul și filozofia existenței noastre, scopul nostru, destinația noastră finală. Este o lume fantastică acolo. Fiţi curioşi.”
Adaug și o altă formulare emoționantă a altui savant, Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică 1979, cel care a scris, „The first three minutes, a modern view of the origin of Universe” „Efortul de a înţelege universul e unul dintre rarele lucruri care înalţă viaţa omului puţin mai sus de nivelul unei farse şi îi dă ceva din fiorul unei tragedii”.
Dedic aceste powerpoint-uri celor curioşi, dornici să afle ce se ştie în prezent despre cum a început și cum poate se va sfârși lumea în care trăim.
Domnul Qfwfq, un domn foarte bătrân, este naratorul și protagonistul unor povestiri scrise de Italo Calvino, reunite în volumul COSMICOMICĂRII.
Are vârsta Universului, cam 13,7 miliarde de ani.
Și pentru că a trăit atât de mult și a văzut atâtea, ne povesteşte cu mult umor despre evoluția, extinderea și contractarea Universului, a timpului și a spațiului, povești despre transformarea materiei, pornind de la noțiuni și cunoștințe științifice actuale, în principal astronomice. reușind să relaționeze concepte științifice complexe cu reacțiile obișnuite ale oanenilor din totdeauna…
Din cauza unor restricții și particularități ale website-ului NICEPPS.ro
unde sunt găzduite aceste prezentări Powerpoint,
urmând link-ul menționat pentru fiecare dintre aceste prezentări
care duce la pagina unde pot fi găsite pps-urile respective,
este necesar să le descărcați pe calculator pentru a le viziona cu muzică și text,
deoarece pe website-ul NICEPPS sau pe telefon, muzica nu poate fi auzită.
Ecuația Drake are ca rezultat un rezumat al factorilor care afectează probabilitatea de a detecta comunicații radio cu viața extraterestră inteligentă.
Ultimii trei parametri, f i = fracțiunea de planete cu viață care continuă să dezvolte viață inteligentă (civilizații), f c = fracțiunea de civilizații care dezvoltă o tehnologie care eliberează semne detectabile ale existenței lor în spațiu și L = perioada de timp pentru care astfel de civilizații lansează semnale detectabile în spațiu, nu sunt cunoscuți și sunt foarte greu de estimat.
Ecuația a ajutat la atragerea atenției asupra unor probleme științifice legate de viața în univers, de exemplu abiogeneza , dezvoltarea vieții multicelulare și dezvoltarea inteligenței.
Sondele Voyager au ajuns departe, dincolo de Sistemul Solar.
Voyager 1 a transmis o fotografiei a Pam,antului vazut de la 6 miliarde de km.
Un punct albastru in imensitatea cosmosului.The Pale blue dot
Exista civilizaţii extraterestre ?
De la ecuaţia Drake până la paradoxul lui Fermi s-au dat mai multe răspunsuri. Comunicarea cu posibile civilizații extraterestre se concentrează pe compunere și citire de mesaje care, teoretic, ar putea fi înţelese de câtre o altă civilizaţie tehnologică avansată.
Unele din imaginile prezentate în continuare în acest pps sunt obținute de sonde spațiale.
Altele sunt realizate de artişti ca Lynette Cook , Ron Miller și alții care au utilizat informaţiile observaționale existente, directe și indirecte (luminozitate, parametri orbitali, compoziție chimică s.a) pentru a imagina peisaje de pe unele planete și sateliți ai acestora din Sistemul Solar, și de pe unele planete din afara Sistemului Solar numite exoplanete, aflate la distanțe mai mici sau mai mari de Pământ.
Reprezentarea artistică a exoplanetelor, este ghidată de câteva informații științifice și de o doză variabilă de presupuneri și imaginație.
Deci o invitaţie la o călătorie care îmbina cercetările și observaţiile ştiinţifice cu imaginaţia artiştilor și a noastră…
Autorii și susţinătorii Ipotezei Pământului Rar cred că viața simpla ar putea fi comună in Univers, in timp ce viața inteligentă necesită condiţii și circumstanțe specifice și complexe, ca să apară.
Ipoteza Pământului Rar susţine ca apariţia vieţii inteligente de pe Pământ necesita o combinaţie foarte puţin probabilă, chiar improbabilă, de evenimente astrofizice, geologice și biologice.
Termenul de „Pământ rar” (in engleză, Rare Earth) a apărut in cartea Rare Earth: Why Complex Life Is Uncommon in the Universe (2000), scrisă de geologul și paleontologul Peter Ward și de astronomul și astrobiologul Donald E.
Brownlee.
SUNTEM SINGURI IN UNIVERS ?
Această întrebare preocupă de milenii mulţi oameni obişnuiţi, și de mulţi ani comunitatea ştiinţifică.
Mulţi oameni de ştiinţă și programe de cercetare de amploare au căutat răspunsuri la aceasta întrebare.
Într-o discuţie cu colegi din 1950, Enrico Fermi s-a Întrebat de ce, dacă o multitudine de civilizaţii extraterestre avansate ar exista In galaxia noastră Calea Lactee, nu se vad dovezi ale acestora “Galaxia noastră ar trebui sa fie plină de civilizaţii, dar unde sunt ele?”
Paradoxul Fermi (sau paradoxul lui Fermi) este contradicţia (doar aparentă ?) dintre probabilitatea ridicată a existentei unor civilizaţii extraterestre și lipsa contactului acestora cu omenirea sau lipsa unor dovezi despre astfel de civilizaţii.
Având ca ghid informații găsite pe INTERNET sub formă de texte, diagrame, si imagini reale prezentate de astronomi în studii și articole de popularizare, sau realizate de artiști ca Ron Miller și alții, și în alte surse documentare, vă invit la o călătorie inedită prin Sistemul nostru solar, despre care se pot rezuma multe date și informații.
Eu am ales pentru acest powerpoint o parte dintre ele, mai puțin cunoscute, mai rare și poate mai interesante și mai ușor de retinut din punctul de vedere al omului care privește cerul…
Pentru cei curiosi și dornici să afle ce se stie în prezent despre cum a început lumea în care trăim.
Un subiect științific foarte rar prezentat publicului mai puțin informat, pentru care unele teorii și concepte științifice sunt mai puțin cunoscute dar care vor putea astfel descoperi și înțelege mai bine fantastica lume a începuturilor în viziunea și interpretarea lui Eminescu…
După Big Bang, Universul s-a extins și au apărut stelele, galaxiile și planetele.
Istoria universului are cca. 13,8 miliarde de ani.
A durat mai mult de șapte zile pentru a crea universul așa cum îl știm astăzi
Cum va termina universul?
“Nu cu un bang, ci cu un scâncet", a scris poetul american TS Eliot cu privire la unul din scenariile despre sfârșitul Universului.
Un alt poet, Eminescu al nostru, a scris și simțit infinit mai poetic și vizionar despre Univers : „CĂCI E VIS AL NEFIINȚEI UNIVERSUL CEL HIMERIC…”
Carl Sagan, a fost un astronom american, cosmolog, astrofizician, astrobiolog, autor de cărți și articole, comunicator și popularizator al acestor științe.
Dedic memoriei sale acest powerpoint, care prezintă una din cele mai celebre pledoarii pentru înțelegerea locului nostru în Univers.
Titlul cărții sale din 1994, „Un punct albastru pal”, se referă la imaginea Pământului, realizată de nava spațială Voyager 1 de la o distanță de aproximativ 6 miliarde de kilometri.
Poate că nu există o demonstrație mai bună a auto-amăgirii și vanității umane nemăsurate, decât această imagine îndepărtată a lumii noastre minuscule, cât un fir de praf într-o rază de soare…
Într-o lume atât de dezbinată și conflictuală ca aceea în care trăim, mesajul lui este un avertisment pe care ar trebui să-l înțelegem, și un îndemn pe care ar trebui să-l urmăm…
Pe 19 octombrie 2017, un observator din Hawaii (Statele Unite) raportează că în inima sistemului nostru solar, a apărut un obiect misterios: ‘OUMUAMUA.
De atunci, astronomii au încercat să dezvăluie secretele acestui obiect interstelar care nu seamănă cu niciun altul.
Unii chiar ajung să-și imagineze inimaginabilul: ‘Oumuamua ar fi putut fi construit de inteligența extraterestră, și au publicat articole și cărți despre această ipoteză, chiar dacă acceptă că există o dimensiune speculativă într-o astfel de abordare.
Pe de altă parte, experți în teoria formării sistemelor planetare cu exoplanete au studiat caracteristicile lui “Oumuamua. și ipotezele posibile care le explică, și au ajuns la convingerea, prezentată în reviste științifice, că nu este nevoie să recurgem la o origine extraterestră pentru “Oumuamua, deoarece procesele naturale cunoscute pot permite explicarea problemelor controversate, în discuție.
Viața extraterestră, este viața care apare în afara Pământului și probabil nu a provenit de pe Pământ.
Viața extraterestră, cum ar fi microorganismele, se presupune că există în Sistemul Solar și în tot universul.
Formele de viață ipotetice pot varia de la procariote simple – la entități/ființe cu civilizații mult mai avansate decât umanitatea.
Unele corpuri din Sistemul Solar au un mediu în care poate exista viață extraterestră, în special cele cu potențiale oceane subterane.
Potrivit NASA, orice sistem complex de viață de pe alte corpuri din Sistemul Solar este probabil să fi apărut măcar sub formă de viață microbiană.
Vă invit la o călătorie fascinantă în oceanele și mările de pe alte planete și sateliți din Sistemul Solar, unde se presupune că ar putea exista viață, ipoteză pentru verificarea căreia vor fi lansate în anii următori alte misiuni de explorare…