Nano-arta este o nouă formă de artă, la intersecţia dintre artă, stiință, tehnologie si pictură abstractă
Pământul și supravieţuirea civilizaţiei noastre sunt în mare pericol în acest secol, care ar putea fi ultimul în istoria omenirii. Există mai multe ameninţări și riscuri majore, unele din cauze naturale, greu sau imposibil de prevenit, altele din cauze umane, ca o consecinţă a evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice, sociale și culturale ale societății omeneşti. Se fac scenarii pentru identificarea acestor pericole, se fac planuri și programe de acţiuni pentru prevenirea și diminuarea distrugerilor, în caz că unele nu vor putea fi evitate Există Centre și Institute de cercetări naţionale și internaţionale consacrate studierii Riscurilor Existenţiale, definite ca fiind „acele ameninţări care pot avea ca efect dispariţia prematură a vieţii inteligente originare de pe Pământ, sau distrugerea permanentă și drastică a potenţialului său de dezvoltare viitoare”
Astfel de Scenarii despre viitor prezintă „CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DACĂ…”
Deci există un grad de incertitudine și probabilitate a realizării unora dintre predicţiile făcute de unii specialişti…
Menționez că datele și informațiile din aceste Scenarii posibile sunt la nivelul anilor în care fiecare au fost realizate (2012…2022)
O actualizare a lor poate fi făcută prin consultarea de către cei interesați a bibliografiei recente din fiecare domeniu tematic.
Pe 16 martie 2024 am comemorat 67 de ani de la moartea lui Brâncuși.
În România se păstrează un număr relativ restrâns de opere din creația brâncușiană, din motive istorice cunoscute, sintetizate în acest citat din Ilarie Voronca:
“Şi dintr-o dată am avut revelaţia singurătăţii creatorului.
El care cu mâinile lui a făurit lumea, a avut amărăciunea de a vedea că este ingrată şi înfumurată, îndepărtându-se de el şi uitându-l. Dar tocmai că orice mare artist, creatorul îşi continuă fantasticul său travaliu, fără răgaz şi fără a fi niciodată mulţumit. Sufletul mi-a fost cuprins de veneraţie pentru divinul ziditor”;
Creaţia brâncuşiană a cunoscut din punct de vedere exegetic, o extraordinară discrepanţă de opinii.
Brâncuşi a fost asociat celor mai variate stiluri artistice începând de la idolii cicladici, statuară africană, artă arhaică grecească, apoi cea egipteană, culminând cu rachetele erei atomice, după ce în prealabil fusese deopotrivă raportat cubismului, artei abstracte, spiritualităţii bizantine, orientale, platoniciene şi nu în ultimul rând, folclorului românesc.
Această diversitate de opinii se înregistrază cu precădere în momentul de turnură stilistică din creaţia sculptorului, respectiv 1907-1910, perioada în care au fost create: “Rugăciunea”, “Cuminţenia Pământului” şi “Sărutul”.
Mulţi cercetători străini ai operei sale semnalează elemente ce atestă inspiraţia din folclorul nostru (Paul Morand, Carola G., Welcker, Jean Cassou, Herbert Read); alții cum ar fi de pildă Sidney Geist consideră că aceste elemente au o valoare oarecum secundară.
Exegeza românească s-a orientat, firesc într-un fel, asupra specificului naţional al creaţiei lui Brâncuşi.
Aceste polemici în jurul operei marelui sculptor român caută să evidenţieze ceea ce este românesc şi ceea ce este universal în creaţia să.
Artă să, a reînnoit fără doar şi poate, sensurile şi orientarea sculpturii, și de aceea trebuie receptată din punctul de vedere al confluenţelor culturale pe care le dezvăluie care împreună încheagă un dialog cu valenţe de universalitate.
Pentru un iubitor de artă deschis spre lumea ideilor și curentelor artistice care revoluționează creația artiștilor și remodelează criteriile de evaluare și percepție/înțelegere ale publicului, întâlnirea cu opera lui Brâncuși este un moment copleșitor, întrând într-un templu despre ale cărui simboluri și desăvârșiri artistice s-au scris zeci de mii de pagini în articole și volume de prezentare și analiză a saltului cognitiv realizat de părintele sculpturii moderne.
Sunt autori care și-au consacrat toată viața prezentării și încercărilor de explicare pentru publicul larg a operelor brâncușiene.
Pentru câteva din operele lui care au deschis drumuri noi în artă secolului XX am apelat la o amplă bibliografie.
Din aceste multe volume și pagini am reținut și sintetizat ceea ce au fost pentru mine unele idei principale, în Notele de lectură din prezentările powerpoint dedicate operelor definitorii ale artei lui Brâncuși.
Am făcut aceste powerpoint-uri cu subiecte științifice destul de rar prezentate, pornind de la o observaţie a cunoscutului savant Stephen Hawking, cel care a scris, împreună cu L.Mlodinow, “The Grand Design”.
“Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem astăzi de lucruri precum fizica, spațiul, universul și filozofia existenței noastre, scopul nostru, destinația noastră finală. Este o lume fantastică acolo. Fiţi curioşi.”
Adaug și o altă formulare emoționantă a altui savant, Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică 1979, cel care a scris, „The first three minutes, a modern view of the origin of Universe” „Efortul de a înţelege universul e unul dintre rarele lucruri care înalţă viaţa omului puţin mai sus de nivelul unei farse şi îi dă ceva din fiorul unei tragedii”.
Dedic aceste powerpoint-uri celor curioşi, dornici să afle ce se ştie în prezent despre cum a început și cum poate se va sfârși lumea în care trăim.
Domnul Qfwfq, un domn foarte bătrân, este naratorul și protagonistul unor povestiri scrise de Italo Calvino, reunite în volumul COSMICOMICĂRII.
Are vârsta Universului, cam 13,7 miliarde de ani.
Și pentru că a trăit atât de mult și a văzut atâtea, ne povesteşte cu mult umor despre evoluția, extinderea și contractarea Universului, a timpului și a spațiului, povești despre transformarea materiei, pornind de la noțiuni și cunoștințe științifice actuale, în principal astronomice. reușind să relaționeze concepte științifice complexe cu reacțiile obișnuite ale oanenilor din totdeauna…
Din cauza unor restricții și particularități ale website-ului NICEPPS.ro
unde sunt găzduite aceste prezentări Powerpoint,
urmând link-ul menționat pentru fiecare dintre aceste prezentări
care duce la pagina unde pot fi găsite pps-urile respective,
este necesar să le descărcați pe calculator pentru a le viziona cu muzică și text,
deoarece pe website-ul NICEPPS sau pe telefon, muzica nu poate fi auzită.
Nano-arta este o nouă formă de artă, la intersecţia dintre artă, stiință, tehnologie si pictură abstractă
Artistul se auto-definește astfel : “Arta mea estompează limitele dintre artă, arhitectura, ştiinţă şi uneori chiar magie”.
O introducere in arta minimalistă.
Mimalismul a apărut in New York la inceputul anilor 1960 si pana la sfarsitul anilor 1970 a triumfat in America si Europa Minimalismul se refera la acele mișcări sau stiluri în diverse forme de artă și design, în special arte vizuale și muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părţile fundamentale și este adesea interpretat ca o reacţie împotriva Expresionismului abstract.
Câteva reuşite exemple am găsit pe Internet, ca surse ale acestui pps.
Intr-una din cărţile sale de eseuri, “Eul detestabil”, Octavian Paler priveşte tablouri celebre, în încercarea de a descoperi pentru el si pentru noi, mulţimea de gânduri, care exista intr-un tablou, pe care o privire comuna poate nici nu le bănuieşte.
Să citim împreună gândurile lui Octavian Paler despre tabloul „Pluta Meduzei” al lui Gericault, tablou inspirat de un fapt real.
Să citim acum gândurile lui Octavian Paler despre tabloul „ȚIPĂTUL” al lui Edvard Munch, tablou inspirat de o întâmplare trăită de pictor.
În jurnalul său, Munch (1890-1892) scria: ,,Am mers împreună cu doi prieteni pe un drum, soarele apunea. Cerul a devenit dintr-o dată roșu sângeriu. M-am oprit, m-am sprijnit de un gard şi am privit norii incendiați, fiordul albastru şi oraşul. Prietenii mei au mers înainte, însă eu am rămas acolo înfricoşat şi am simţit acest ,,ţipăt” infinit al naturii.”
Te poţi uita la un tablou in multe feluri.
Ca un vizitator grăbit, intr-un muzeu, sau privind reproduceri dintr-un album de artă.
Ca iubitor de pictură vei încerca să descoperi și să înţelegi mesajul vizibil sau ascuns pe care pictorul îl transmite, căutând să exprimi în cuvinte, ce vezi si ce înţelegi, privindu-l…
Sigur ca depinde mult de persoana care priveşte, și de momentul sufletesc si de viață in care a văzut prima dată tablourile…Pentru că mai târziu, în alt timp sufletesc s-ar putea să le vadă „altfel”…
Vă invit să priviţi împreună cu mine trei dintre tablourile lui Magritte, si sa reflectaţi la viziunea personală si gândurile pe care le-am avut in acea zi târzie de toamnă in care le-am privit multe minute, la un muzeu din Bruxelles…
Mulți artisti au pictat scena Răstignirii lui Iisus cu pietate, durere și dramatism.
Una din aceste picturi, „Cristo Crucificado„ a lui Diego Velázquez, a fost o sursă de inspiraţie a poetului și filozofului spaniol Miguel de Unamuno pentru poemul său “El Cristo de Velázquez”, unul din cele mai importante poeme religioase din literatură.
Pentru acest pps am ales unele picturi clasice și moderne având ca subiect Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, prezentate împreună cu unele scurte comentarii din diferite surse și cu versuri din poemul lui Unamuno.
Pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului.
O viață nefericită și un viciu învins cu dificultate au marcat modul de comunicare al pictorului, iar ieșirea din depresie nu i-a adus eliberarea așteptată.
A fost prin natura sa un solitar. „Omul la Munch este condamnat la singurătate. Chiar când se găseşte între alţii, în jurul lui e un vid dureros. Nimic nu-l vindecă, nimic nu-l apără, Nici prietenia, nici dragostea. În adâncul singurătăţii se află tot singurătate, că şi în afara ei. Fiecare spune, parcă, un ‘eu’ lung, dureros, înfricoşat, fără speranţă. Individul a ajuns la limita singurătăţii sale, fără să vadă nimic dincolo de ea”.
Nuditatea artistică nu are nimic vulgar. În artă, un trup gol de femeie poate fi privit ca expresie a sufletului, ca o manifestare a erotismului și a senzualităţii, ca reprezentare a eului uman, ca expresie a frumuseţii și a perfecţiunii.
În multe culturi, nuditatea este considerată tabu sau indecentă, iar reprezentarea acesteia în arte a fost adesea controversată și criticată.
Nuditatea în artă a fost motiv de contestare și scandal în mai multe cazuri de-a lungul istoriei.
În trecut, mulți artiști au fost criticați sau chiar persecutați pentru reprezentarea nudului în lucrările lor.În pps sunt prezentate câteva dintre cele mai frumoase, faimoase și contestate reprezentări ale nudului din pictură.
Elementele de noutate la aceste nuduri sunt și cele care au provocat scandaluri ajungându-se până la respingerea picturilor, fie înainte să fie expuse la expoziții oficiale, fie după ce au ajuns la public.