Preocupări și Activități
Extra-Profesionale

Din Istoria României

Pământul și supravieţuirea civilizaţiei noastre sunt în mare pericol în acest secol, care ar putea fi ultimul în istoria omenirii. Există mai multe ameninţări și riscuri majore, unele din cauze naturale, greu sau imposibil de prevenit, altele din cauze umane, ca o consecinţă a evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice, sociale și culturale ale societății omeneşti. Se fac scenarii pentru identificarea acestor pericole, se fac planuri și programe de acţiuni pentru prevenirea și diminuarea distrugerilor, în caz că unele nu vor putea fi evitate Există Centre și Institute de cercetări naţionale și internaţionale consacrate studierii Riscurilor Existenţiale, definite ca fiind „acele ameninţări care pot avea ca efect dispariţia prematură a vieţii inteligente originare de pe Pământ, sau distrugerea permanentă și drastică a potenţialului său de dezvoltare viitoare”
Astfel de Scenarii despre viitor prezintă „CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DACĂ…”
Deci există un grad de incertitudine și probabilitate a realizării unora dintre predicţiile făcute de unii specialişti…
Menționez că datele și informațiile din aceste Scenarii posibile sunt la nivelul anilor în care fiecare au fost realizate (2012…2022)
O actualizare a lor poate fi făcută prin consultarea de către cei interesați a bibliografiei recente din fiecare domeniu tematic.

Pe 16 martie 2024 am comemorat 67 de ani de la moartea lui Brâncuși.

În România se păstrează un număr relativ restrâns de opere din creația brâncușiană, din motive istorice cunoscute, sintetizate în acest citat din Ilarie Voronca:

“Şi dintr-o dată am avut revelaţia singurătăţii creatorului.
El care cu mâinile lui a făurit lumea, a avut amărăciunea de a vedea că este ingrată şi înfumurată, îndepărtându-se de el şi uitându-l. Dar tocmai că orice mare artist, creatorul îşi continuă fantasticul său travaliu, fără răgaz şi fără a fi niciodată mulţumit. Sufletul mi-a fost cuprins de veneraţie pentru divinul ziditor”
;

Creaţia brâncuşiană a cunoscut din punct de vedere exegetic, o extraordinară discrepanţă de opinii.

Brâncuşi a fost asociat celor mai variate stiluri artistice începând de la idolii cicladici, statuară africană, artă arhaică grecească, apoi cea egipteană, culminând cu rachetele erei atomice, după ce în prealabil fusese deopotrivă raportat cubismului, artei abstracte, spiritualităţii bizantine, orientale, platoniciene şi nu în ultimul rând, folclorului românesc.

Această diversitate de opinii se înregistrază cu precădere în momentul de turnură stilistică din creaţia sculptorului, respectiv 1907-1910, perioada în care au fost create: “Rugăciunea”, “Cuminţenia Pământului” şi “Sărutul”.

Mulţi cercetători străini ai operei sale semnalează elemente ce atestă inspiraţia din folclorul nostru (Paul Morand, Carola G., Welcker, Jean Cassou, Herbert Read); alții cum ar fi de pildă Sidney Geist consideră că aceste elemente au o valoare oarecum secundară.

Exegeza românească s-a orientat, firesc într-un fel, asupra specificului naţional al creaţiei lui Brâncuşi.

Aceste polemici în jurul operei marelui sculptor român caută să evidenţieze ceea ce este românesc şi ceea ce este universal în creaţia să.

Artă să, a reînnoit fără doar şi poate, sensurile şi orientarea sculpturii, și de aceea trebuie receptată din punctul de vedere al confluenţelor culturale pe care le dezvăluie care împreună încheagă un dialog cu valenţe de universalitate.

Pentru un iubitor de artă deschis spre lumea ideilor și curentelor artistice care revoluționează creația artiștilor și remodelează criteriile de evaluare și percepție/înțelegere ale publicului, întâlnirea cu opera lui Brâncuși este un moment copleșitor, întrând într-un templu despre ale cărui simboluri și desăvârșiri artistice s-au scris zeci de mii de pagini în articole și volume de prezentare și analiză a saltului cognitiv realizat de părintele sculpturii moderne.

Sunt autori care și-au consacrat toată viața prezentării și încercărilor de explicare pentru publicul larg a operelor brâncușiene.

Pentru câteva din operele lui care au deschis drumuri noi în artă secolului XX am apelat la o amplă bibliografie.

Din aceste multe volume și pagini am reținut și sintetizat ceea ce au fost pentru mine unele idei principale, în Notele de lectură din prezentările powerpoint dedicate operelor definitorii ale artei lui Brâncuși.

Am făcut aceste powerpoint-uri cu subiecte științifice destul de rar prezentate, pornind de la o observaţie a cunoscutului savant Stephen Hawking, cel  care a scris, împreună cu L.Mlodinow, “The Grand Design”.

“Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem astăzi de lucruri precum fizica, spațiul, universul și filozofia existenței noastre, scopul nostru, destinația noastră finală. Este o lume fantastică acolo. Fiţi curioşi.”

Adaug și o altă formulare emoționantă a altui savant, Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică 1979, cel care a scris, „The first three minutes, a modern view of the origin of Universe” „Efortul de a înţelege universul e unul dintre rarele lucruri care înalţă viaţa omului puţin mai sus de nivelul unei farse şi îi dă ceva din fiorul unei tragedii”.

Dedic aceste powerpoint-uri celor curioşi, dornici să afle ce se ştie în prezent despre cum a început și cum poate se va sfârși lumea în care trăim.

Domnul Qfwfq, un domn foarte bătrân, este naratorul și protagonistul unor povestiri scrise de Italo Calvino, reunite în volumul COSMICOMICĂRII.

Are vârsta Universului, cam 13,7 miliarde de ani.

Și pentru că a trăit atât de mult și a văzut atâtea, ne povesteşte cu mult umor despre evoluția, extinderea și contractarea Universului, a timpului și a spațiului, povești despre transformarea materiei, pornind de la noțiuni și cunoștințe științifice actuale, în principal astronomice. reușind să relaționeze concepte științifice complexe cu reacțiile obișnuite ale oanenilor din totdeauna…

Din cauza unor restricții și particularități ale website-ului NICEPPS.ro
unde sunt găzduite aceste prezentări Powerpoint,
urmând link-ul menționat pentru fiecare dintre aceste prezentări
care duce la pagina unde pot fi găsite pps-urile respective,
este necesar să le descărcați pe calculator pentru a le viziona cu muzică și text,
deoarece pe website-ul NICEPPS sau pe telefon, muzica nu poate fi auzită.

Fiecare popor are marile sale valori.
Poeţi şi scriitori, pictori şi sculptori, interpreţi şi dirijori de concerte şi simfonii, mari voci şi interpreţi de roluri celebre în marile teatre de operă ale lumii,regizori şi actori de teatru şi film, din România au un loc meritat pentru contribuţia lor la îmbogăţirea artei şi culturii europene şi universale.
Unii dintre ei au deschis noi perspective şi drumuri în arta şi cultura universală.
Pe cei mai cunoscuţi şi apreciaţi dintre aceştia am încercat să-i prezint in ceea ce urmează.

Exilat in anul 8 d.Hr. de împăratul Octavian Augustus la marginea imperiului, in cetatea Tomis (Constanța de azi) de pe țărmul Pontului Euxin, Ovidiu a trebuit sa părăsească viața bună, soția si prietenii din Roma, unde cucerise gloria poetică. Dupa luni de calatorie dificila, s-a ivit, tarmul pustiu al Tomisului. lnsirati de-a lungul drumului, printre pletele de par ravasite, il priveau ochii getilor. considerati barbari de catre poet. In cei 8 ani ani de viata printre ei, Ovidiu a scris si a trimis la Roma mai multe epistole, in care a descris drumul spre Tomis, locul, intamplarile si oamenii necizelați, ciudati si razboinici, cu infatisari aspre, de acolo. SCRISORILE din EXIL
grupeaza aceste epistole in TRISTELE (cinci carti) si PONTICELE (patru carti), doua capodopere literare ale antichitatii, Din “Tristele” si “Ponticele” poeme scrise de Ovidiu in exil, putem afla multe informatii despre Dacia Pontica, Dobrogea noastra de astazi si despre stramosii nostri care traiau acolo.

Arheologii sunt călători în timp, care readuc la viaţă imaginea unor lumi dispărute, cum sunt și civilizaţiile preistorice care au existat pe teritoriul României cu multe milenii și secole înainte de era noastră.
Cercetările efectuate in ultimul secol de arheologi român și străini, au adus la „suprafață” mărturii materiale deosebite și dovezi rare ale primelor manifestări artistice vechi de milenii, care au intrat în atenţia întregii lumi.
fiind mai puțin sau deloc cunoscute, de mulţi dintre români.
Aceste descoperiri – adevărate comori arheologice – atestă că actualul teritoriu al României a fost o poartă de intrare a civilizației oamenilor preistorici spre centrul şi vestul Europei.
Am ales pentru acest powerpoint doar unele dintre ele, dinaintea erei noastre, care au rescris istoria omului și a omenirii în Europa, în lume și pe meleagurile noastre..

La 15 August 1714, în ziua de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, Constantin Brâncoveanu,cei patru fii ai săi, şi vistiernicul Ianache Văcărescu au fost duşi la locul de osândă.

Era o mare sărbătoare creştină și ziua în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, precum şi onomastica soţiei sale, Marica.

Erau de față sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali și ambasadorii creştinătăţii apusene de la Veneţia, din Franţa, Anglia, din Imperiul Habsburgic, dar şi din Rusia, alături de mulţi oameni de rând.

Potrivit Bisericii Ortodoxe Române, motivul executării lui și a fiilor săi a fost refuzul lor de a renunța la credința creștină și de a se converti la islam.

Trupurile lor au fost lăsate la locul execuției și mai târziu aruncate în apele Bosforului, de unde au fost pescuite de niște greci care le-au îngropat pe o insulă din largul mării.

În 1720, văduva Marica le-a adus în țară și le-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Romană, care i-a canonizat sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni în 1992.

Cea mai bună prezentare a acestui powerpoint sunt versurile lui Eminescu:

„După vremuri, mulți veniră, începând cu acel oaspe,

Ce din vechi se pomenește, cu Dariu al lui Istaspe;

Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,

De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod;

Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă

Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă”

Despre această capodoperă eminesciană s-au scris tomuri de analize literare.

Poemul – o antiteză între trecutul glorios și prezentul jalnic, este structurat în două părți.

Din studiul manuscriselor eminesciene s-a constatat că poetul a compus inițial partea a doua.

Ulterior a fost adăugată, pentru contrast, partea întâi, evocarea bătăliei de la Rovine.

Lungimea poemului, care depășește cu mult limitele restrictive (mărime și durată) ale unui powerpoint, m-a determinat să prezint doar unele fragmente, cred cele mai cunoscute din fiecare parte.

În partea I-a, Baiazid și Mircea – este evocat un episod glorios din trecutul înaintașilor patrioți „de care se-nvredniciră cronicarii și rapsozii”

„- Tu eşti Mircea? – Da-mpărate!- Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.

– Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! ”

Partea II-a Saltimbancii și irozii, este o satiră la adresa politicienilor, a demagogiei și a falsului patriotism al acestora. „Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?”