Pictori români

Pământul și supravieţuirea civilizaţiei noastre sunt în mare pericol în acest secol, care ar putea fi ultimul în istoria omenirii. Există mai multe ameninţări și riscuri majore, unele din cauze naturale, greu sau imposibil de prevenit, altele din cauze umane, ca o consecinţă a evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice, sociale și culturale ale societății omeneşti. Se fac scenarii pentru identificarea acestor pericole, se fac planuri și programe de acţiuni pentru prevenirea și diminuarea distrugerilor, în caz că unele nu vor putea fi evitate Există Centre și Institute de cercetări naţionale și internaţionale consacrate studierii Riscurilor Existenţiale, definite ca fiind „acele ameninţări care pot avea ca efect dispariţia prematură a vieţii inteligente originare de pe Pământ, sau distrugerea permanentă și drastică a potenţialului său de dezvoltare viitoare”
Astfel de Scenarii despre viitor prezintă „CE S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DACĂ…”
Deci există un grad de incertitudine și probabilitate a realizării unora dintre predicţiile făcute de unii specialişti…
Menționez că datele și informațiile din aceste Scenarii posibile sunt la nivelul anilor în care fiecare au fost realizate (2012…2022)
O actualizare a lor poate fi făcută prin consultarea de către cei interesați a bibliografiei recente din fiecare domeniu tematic.

Pe 16 martie 2024 am comemorat 67 de ani de la moartea lui Brâncuși.

În România se păstrează un număr relativ restrâns de opere din creația brâncușiană, din motive istorice cunoscute, sintetizate în acest citat din Ilarie Voronca:

“Şi dintr-o dată am avut revelaţia singurătăţii creatorului.
El care cu mâinile lui a făurit lumea, a avut amărăciunea de a vedea că este ingrată şi înfumurată, îndepărtându-se de el şi uitându-l. Dar tocmai că orice mare artist, creatorul îşi continuă fantasticul său travaliu, fără răgaz şi fără a fi niciodată mulţumit. Sufletul mi-a fost cuprins de veneraţie pentru divinul ziditor”
;

Creaţia brâncuşiană a cunoscut din punct de vedere exegetic, o extraordinară discrepanţă de opinii.

Brâncuşi a fost asociat celor mai variate stiluri artistice începând de la idolii cicladici, statuară africană, artă arhaică grecească, apoi cea egipteană, culminând cu rachetele erei atomice, după ce în prealabil fusese deopotrivă raportat cubismului, artei abstracte, spiritualităţii bizantine, orientale, platoniciene şi nu în ultimul rând, folclorului românesc.

Această diversitate de opinii se înregistrază cu precădere în momentul de turnură stilistică din creaţia sculptorului, respectiv 1907-1910, perioada în care au fost create: “Rugăciunea”, “Cuminţenia Pământului” şi “Sărutul”.

Mulţi cercetători străini ai operei sale semnalează elemente ce atestă inspiraţia din folclorul nostru (Paul Morand, Carola G., Welcker, Jean Cassou, Herbert Read); alții cum ar fi de pildă Sidney Geist consideră că aceste elemente au o valoare oarecum secundară.

Exegeza românească s-a orientat, firesc într-un fel, asupra specificului naţional al creaţiei lui Brâncuşi.

Aceste polemici în jurul operei marelui sculptor român caută să evidenţieze ceea ce este românesc şi ceea ce este universal în creaţia să.

Artă să, a reînnoit fără doar şi poate, sensurile şi orientarea sculpturii, și de aceea trebuie receptată din punctul de vedere al confluenţelor culturale pe care le dezvăluie care împreună încheagă un dialog cu valenţe de universalitate.

Pentru un iubitor de artă deschis spre lumea ideilor și curentelor artistice care revoluționează creația artiștilor și remodelează criteriile de evaluare și percepție/înțelegere ale publicului, întâlnirea cu opera lui Brâncuși este un moment copleșitor, întrând într-un templu despre ale cărui simboluri și desăvârșiri artistice s-au scris zeci de mii de pagini în articole și volume de prezentare și analiză a saltului cognitiv realizat de părintele sculpturii moderne.

Sunt autori care și-au consacrat toată viața prezentării și încercărilor de explicare pentru publicul larg a operelor brâncușiene.

Pentru câteva din operele lui care au deschis drumuri noi în artă secolului XX am apelat la o amplă bibliografie.

Din aceste multe volume și pagini am reținut și sintetizat ceea ce au fost pentru mine unele idei principale, în Notele de lectură din prezentările powerpoint dedicate operelor definitorii ale artei lui Brâncuși.

Am făcut aceste powerpoint-uri cu subiecte științifice destul de rar prezentate, pornind de la o observaţie a cunoscutului savant Stephen Hawking, cel  care a scris, împreună cu L.Mlodinow, “The Grand Design”.

“Mă surprinde cât de dezinteresaţi suntem astăzi de lucruri precum fizica, spațiul, universul și filozofia existenței noastre, scopul nostru, destinația noastră finală. Este o lume fantastică acolo. Fiţi curioşi.”

Adaug și o altă formulare emoționantă a altui savant, Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică 1979, cel care a scris, „The first three minutes, a modern view of the origin of Universe” „Efortul de a înţelege universul e unul dintre rarele lucruri care înalţă viaţa omului puţin mai sus de nivelul unei farse şi îi dă ceva din fiorul unei tragedii”.

Dedic aceste powerpoint-uri celor curioşi, dornici să afle ce se ştie în prezent despre cum a început și cum poate se va sfârși lumea în care trăim.

Domnul Qfwfq, un domn foarte bătrân, este naratorul și protagonistul unor povestiri scrise de Italo Calvino, reunite în volumul COSMICOMICĂRII.

Are vârsta Universului, cam 13,7 miliarde de ani.

Și pentru că a trăit atât de mult și a văzut atâtea, ne povesteşte cu mult umor despre evoluția, extinderea și contractarea Universului, a timpului și a spațiului, povești despre transformarea materiei, pornind de la noțiuni și cunoștințe științifice actuale, în principal astronomice. reușind să relaționeze concepte științifice complexe cu reacțiile obișnuite ale oanenilor din totdeauna…

Din cauza unor restricții și particularități ale website-ului NICEPPS.ro
unde sunt găzduite aceste prezentări Powerpoint,
urmând link-ul menționat pentru fiecare dintre aceste prezentări
care duce la pagina unde pot fi găsite pps-urile respective,
este necesar să le descărcați pe calculator pentru a le viziona cu muzică și text,
deoarece pe website-ul NICEPPS sau pe telefon, muzica nu poate fi auzită.

Boursier, il débarque à Paris en 1861, âgé de 23 ans.
Il se lie avec Auguste Renoir, qui l’emmené à Barbizon, oů il rencontre Millet, Corot et Rousseau.
Il travaille sur le motif, et utilise la technique optique des impressionnistes : ombre et lumière par touches de couleur.
De retour en Roumanie, il s’affirme comme un peintre moderne, alliant la peinture traditionnelle avec une touche impressionniste.

Primul din seria de promovare peste hotare a marilor pictori români.
„Tablourile sale sunt reale, autentice, cu totul în același înțeles în care e autentic un vechi hrisov, cu scriptura sa deosebită, cu podoabele sale particulare, cu stilul său anumit, ce nu se poate născoci de un interesat.
Aceste lucruri au fost și sunt, de când acest pictor a venit să ne spuie, pe când atâția mâzgăleau din amintire sau din fantezie, că țara noastră, țara neamului nostru are acest cer, această lumină, aceste perspective.”

En 1878, il arrive à Paris pour y suivre les cours de l’Académie Julian.
L’été, il rencontre Nicolae Grigorescu à Barbizon et subit son influence.
Andreescu est dédié à la peinture avec une ferveur que rien de son attitude précédente semblait pas l’annoncer.
L’introspection et la tension d’auto-expression ont été attribue la totalité de son art.
“Andreeescu, certainement une personnalité plus attrayante que son destin, a orienté l’Art roumain de façon permanente. ” (Jacques Lassaigne, un des critiques d’art français qui ont traité avec la passion et l’intérêt de l’art roumain). Son œuvre contient des paysages, portraits et des natures mortes .

Un mare pictor roman ale cărui portrete, peisaje si naturi moarte vădesc multă sensibilitate.

Tout en continuant l’œuvre de Grigorescu, la peinture de Luchian est plus moderne et plus grave que celle de son maître.
Intégrant certains acquis de Gauguin ou Van Gogh, il développe un style lyrique et coloré.
Ses portraits et autoportraits sont parfois dramatiques et empreints de sentiments douloureux.
Les paysages et compositions florales sont tendres et expressifs.
Paralysé à partir de 1909, il a eu à vivre le reste de sa vie dans un fauteuil.
Vers la fin de sa vie Luchian n’était plus capable de tenir le pinceau avec ses doigts, et devait se le faire nouer à son poignet afin de continuer à travailler.

Picturile lui Luchian au un colorit plăcut și delicat totodată.

L’impressionnisme, le post-impressionnisme, le faste et le mode décoratif de conception d’une composition de la Belle-époque (1900), vont déterminer de manière décisive ses options esthétiques.
L’équilibre, la sensualité modérée se traduisent dans la lumière, dans l’harmonie des tons et des couleurs
La peinture de Nicolae Tonitza est sereine et lumineuse, au-delà du quotidien de l’événementiel.

Pictor român Impresionism – Post-impresionism

En 1892, Theodore Pallady entre dans l’atelier de Gustave Moreau où il avait comme collègues Henri Matisse, Georges Rouault et Albert Marquet.
En 1904, il rentra au pays et expose à l’Athénée Roumain et dans les Salons d’exposition officielle.
Il a également exposé à la Biennale de Venise en 1924, 1940 et 1942.
Pallady, dira: “Peinture, pour moi, est une nécessité douloureuse pour me confesser à moi-même, honnête et impitoyable.Une image (disons un tableau, pas une peinture) est un poème pictural … les lignes, les formes et les couleurs. Il est plus qu’une peinture. Est pensée, le sentiment, l’expression par la peinture …”

Sur la recommandation de Nicolae Grigorescu Gheorghe Petrașcu a reçu une bourse pour parfaire à l’étranger.
Après un court temps passé à Munich, il se rend à Paris, où il travaille dans l’atelier de Bougereau (1899-1902).
Gheorghe Petrașcu était le fondateur d’un mouvement artistique caractérisé par le couleur grave, concentré et évocateur, des objets et des images. Il fait, dans sa peinture, un hommage à la réalité.
Avec une passion effrénée, il peint des paysages dans son pays Roumanie, en France, en l’Espagne et surtout en Italie.
Il reçoit le “Grand Prix” du “Salon International” à Barcelone (1929) et une à Paris (1937).

Peintre et graveur roumain il se forma à Paris.
Rentré en 1858 à Bucarest, Aman participa à la campagne pour l’union de la Valachie et de la Moldavie, réalisée en 1859.
Sa peinture est engagée dans le combat pour l’indépendance du nouvel État roumain.
Il est le meilleur peintre d’histoire de son époque ainsi qu’un excellent portraitiste et un bon peintre de genre; ses paysages sont dépourvus de lyrisme. Ses gravures à l’eau-forte sont évocatrices.

Fondator și director al Școlii de Arte Plastice București (1864-1891), Theodor Aman a fost, timp de mai bine de un sfert de secol, principalul animator al vieții artistice din România.